Constitutiile democratice

Cum funcţionează regimul democratic în România?

Constituţia din 1866

Regimul monarhiei constituționale în România a fost introdus în anul 1866, odată cu înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza și urcarea pe tron a principelui Carol I din Dinastia de Hohenzollern Sigmaringen.
A fost cea dintâi constituţie românească, una din cele mai democratice constituții ale epocii, având ca model Constituția belgiană.
A fost promulgată (pusă în vigoare) fără aprobarea Marilor Puteri.

Carol I (1866 - 1914)

Se consfințea numele de ˝România˝;
Teritoriul statului este inalienabil şi indivizibil
Se respecta principiul separării puterilor în stat (puterea executivă, puterea legislativă, puterea judecătorească)
Stabilea forma de guvernământ: monarhie ereditară,
Regimul politic: constituţional;
Erau prevăzute drepturi și libertăți cetățenești.

dreptul la vot: votul era cenzitar, fiind considerați alegători doar bărbații care dispuneau de avere;
dreptul la proprietate;
dreptul la educație (învățământul primar era obligatoriu și gratuit);
inviolabilitatea domiciliului;
secretul corespondenței;
dreptul de întrunire și de asociere;
libertatea individuală;
libertatea de exprimare;
proprietatea era sacră și inviolabilă;
art. 7 din Constituție preciza că cetățenia română se acordă doar persoanelor de religie creștină, excluzând astfel pe evrei și musulmani.

modificarea articolulului 7 (care condiţiona cetăţenia de apartenenţa la religia creştină);
introducerea titlului de Regatul României;
modificarea legii electorale; lărgirea dreptului de vot şi înfăptuirea reformei agrare.

Constituția din 1866 a fost un act de afirmare politică, fiind promulgată de domn, fără a ține seama de suzeranitatea otomană sau de garanția colectivă a celor șapte Mari Puteri.
A fost esențială în punerea bazelor partidelor politice și a sistemului democratic al vieții politice.
A realizat un echilibru între puterea executivă, exercitată de monarh și guvern și puterea legislativă.
Chiar dacă sub unele aspecte a ridicat critici (vot cenzitar, condiționarea cetățeniei de credința religioasă), Constituția din 1866 a reprezentat un instrument juridic eficient, pe baza căruia a fost guvernată România modernă.

În urma Marii Uniri din 1918, prin crearea României Mari, s-a simțit necesitatea elaborării unei noi Constituții, care să corespundă noilor realități teritoriale și demografice (Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România).
Trebuiau luate în discuție noile probleme, legate de asigurarea drepturilor minorităților naționale și ale confesiunilor religioase.
Noua lege fundamentală avea la bază Constituția din 1866, proiectul fiind elaborat de Partidul Liberal. A intrat în vigoare în 1923 și a fost suspendată în 1938. A fost repusă în vigoare la 23 august 1944 și a funcționat până la 30 decembrie 1947 (abdicarea forțată a regelui Mihai).

România era ˝stat național, unitar și indivizibil˝, teritoriul fiind nealienabil;
votul devenea universal, având drept de vot toți bărbații de peste 21 ani, indiferent de avere;
legea electorală stabilea că partidul care obținea 40% din totalul voturilor, primea 50% din locurile din Parlament.dacă nu se obțineau 40% din voturi, împărțirea se făcea proporțional cu numărul de voturi.
egalitatea în fața legii, indiferent de etnie sau religie;
dreptul de proprietate nu mai este un drept absolut, ci este nuanțat prin referire la utilitatea publică (se putea face exproprieri).

România era monarhie constituțională (asemănare cu legea fundamentală din 1866);
se păstra respectarea principiului separării puterilor în stat (puterea executivă, puterea legislativă, puterea judecătorească);
drepturi și libertăți cetățenești.

Constituția din 1923 a avut un rol important în consolidarea statului român unitar, a independenței și suveranității sale;
A consfinţit monarhia şi continuitatea ei, apreciată în epocă ca factor al stabilităţii statului;
A facilitat manifestarea liberă a tuturor cetăţenilor, grupărilor şi formaţiunilor politice;
A contribuit la crearea cadrului de funcționare a regimului politic.

Ferdinand I (1914 – 1927)

I.I.C. Brătianu

Anul 1989 marchează colapsul comunismului în Europa de Est.
În România, cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu este executat în decembrie 1989, și se revine la un regim democratic;
Instaurarea statului de drept (stat-garant) a impus elaborarea unei noi Constituții.
A intrat în vigoare în 1991, cu unele modificări operate în 2003, este valabilă și astăzi.

Revolutia din 1989

România este ˝stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil˝;
Forma de guvernământ este: republică;
Drepturi și libertăți cetățenești;
Dreptul de vot este universal, pentru femei și bărbați, începând cu vârsta de 18 ani;
Respectarea principiului separării puterilor în stat (puterea executivă, puterea legislativă, puterea judecătorească);

Puterea executivă este deținută de președintele României și de Guvern. Președintele este ales prin vot universal, direct și secret, pe o perioadă de patru ani (din 2003, pe o perioadă de cinci ani). Președintele numește primul-ministru și Guvernul. Totodată, el încheie tratate internaționale și le supune ratificării Parlamentului;
Puterea legislativă este deținută de Parlamentul bicameral (format din Senat și Camera Deputaților), unica autoritate legiuitoare a țării.;
Puterea judecătorească este exercitată de către instanțele judecătorești. Autoritatea majoră este Curtea Supremă de Justiție;

Timbru comemorativ

Constituția din 1991 a asigurat revenirea la regimul democratic și avansarea țării spre statul de drept, sau statul-garant al drepturilor și libertăților cetățenești;
În anul 2004 România a aderat la N.A.T.O., iar în 2007 la U.E.

Ion Iliescu